Sunt momente si zile intregi in care nu accept libertatea celuilat , optiunile alegerii lui si nu iert asta , pentru ca nu-mi place , nu-mi convine . De fapt lupt cu acele parti neimpacate din mine(pe care le vad la el), pentru ca nu-mi plac .

Ingradind libertatea lui neiertand alegerile lui,imi ingradesc singura libertatea (sunt limitele , neputintele mele). Acceptand libertatea lui,reusesc sa accept acele limite ale mele ,sa ma impac cu ele ,sa trec prin ele .

Stiu ca mai am multe de constientizat (chiar daca stiu ,asta nu inseamna ca si constientizez ) ,dar inca mai am rabdare ,iar daca nu….imi simt nerabdarea si saturatia .

Am invatat ca de mine depinde totul ,ca eu cu mine merg mai departe si trec prin ce am de trecut , ca pe mine trebuie sa ma bazez mereu.;nu am nevoie de altcineva ,decat de mine . Ce am nevoie in afara , vine de la sine si depinde de eu-omul , care trebuie sa lase drumul liber, sa-si vada nempacarile si fricile si sa le simta sau sa le traiasca ,in functie de ce simte sau ce-i vine pe momentul respectiv.

Dumnezeul meu stie mai bine ce am eu nevoie si-mi aduce ce trebuie la momentul (timpul ) potrivit ,dar eu sunt cea care aleg sa las drumul liber si sa vina ce-i de venit pentru mine.Eu sunt cea care aleg sa-mi accept acele parti neimpacate, pe care mi le arata cel mai bine cei din jurul meu .

Resemnare , iertare , impacare , cam acestia sunt pasii pe care ii urmez eu ,atunci cand aleg sa lucrez in iubire .

Cand ma las libera si ma afund in inima (in mine), ma regasesc cu bucurii ,necazuri,nempliniri ,neimpacari si suferinte dar inca invat sa le constientizez si sa trec prin ele si…intr-un final,sa ma accept asa cum sunt . Cu cat lupta e mai mare,cu atat bucuria regasirii e si mai mare.