Doar un pas pana la ura?? ...?

In momentul de fata nici eu nu stiu ce simt .. e o stare ciudata .. poate am mai simtito sau nu ... dar spre deosebire de momentul de fata.. celelalte le'am depasit.. aqm nu pot .. ceva ma tzine pe loc..cu cat incerc sa inteleg ..si sa incetez sa iti caut scuze.. cu atat simnt ca imi iesi din suflet.. de cate ori incerc sa dau de tine si vad ca nu raspunzi cu atat mai mult ma enervez.. la inceput .. plangeam .. da atunci poate era un sentiment de iubire.. de neliniste.. de frica de voi pierde.. acum ca totul sa terminat.. acum pot sa inteleg... tu incerci sa te indepartezi de mine ceea ce ai si reusit prin felul tau de a fi.. Orgoliul tau .. este mai puternic decat vointa mea.. nu cred ca mai pot sa indur atatea...nici nu isi mai are rostul toate incercarile mele.. Tu iti traiesti viata , iti vezi de drumul tau ,,si eu ce fac incerc sa te " stresez" hmm nush dak asta e cuvantul potrivit..dar asa am senzatia ca sunt un stres in devenire..ca iti dau prea multa atentie .. ceea ce eu de obicei nu faceam .. ceea ce pierdeam lasa'm nu ma interesa ..dak nu a fost sa fie in viata mea.. inseamna ca nu era ptr mne..ceea ce nu am facut si cu tine.. mai lasat.. si eu am incercat sa te fac sa te reintorci la mine.. pentru ce.. ca tu nici macar nu mai imi dai atentie .. acum simt un gol imens.. O despartire nu e de obicei ceva frumos, si atat timp cat iubesti cu siguranta sa pierzi pe cel de langa tine nu e lipsit de suferinta. In secunda in care sunt si alte implicatii,ce poate nu ar fi trebuit in veci sa existe, clar ca se naste si un altfel de sentiment, de ciuda, de repros, de “draci”! Dar, in toata nebunia asta un lucru s-a uitat … iubirea ce, la un moment dat a existat intre noi. Probabil ca, pana la urma, sta in natura lucrurilor ca iubirea sa tina doar un timp, mai ales atunci cand nu e inteleasa in acelasi fel de amandoi, insa … atat timp cat sustii ca iubesti de ce sa faci rau?

Din punctul meu de vedere stiu ca nu va mai fi scriere in care sa il reneg, sa il prezint cu ura sau resentiment. A fost … ce a fost … urat – frumos … indiferent de ce si cum a fost, de cum au evoluat, sau mai bine zis, involuat lucrurile, suntem amandoi vinovati! Insa eu una incetez de acum aceasta ponegrire … l-am iubit si poate tocmai pentru aceasta iubire ce am sustinut ca i-am purtat-o nu ar fi trebuit sa ajung, orice atitudine ar fi emis el. Pana la urma nu ar tb decat sa ma bucur daca ii e bine..desi nu pot..