Nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, ci asa cum suntem noi

Poate daca nu ai fi fost tu sa ma faci sa rad, sa ma simt iubita, sa simt dragostea…Poate daca nu ai fi fost tu sa ma faci sa plang, sa ma simt respinsa, sa simt durerea…Poate nu as fi stiut ca exista-n lume un sentiment ciudat : amestec de iubire si amaraciune, amestec de iubire arzatoare si-un picur dintr-a eului licoare.Poate nu as fi stiut ce inseamna cand toata lumea te condamna, cand te condamni tu insuti, dar continui…continui sa iubesti cu teama, cu speranta, cu ardoare, dar nu iubesti dorind, iubesti iubind, iubesti tacand, iubesti plangand, iubesti rugand si asteptand minunea…nu pentru tine, pentru cel iubit; pentru acel ce ti-a infipt un spin pe care parca si daca ai putea sa-l scoti…l-ai mai lasa…
Poate nu mai sunt asa cum eram inainte de a te intalni pe tine, caci nu ma recunosc nici eu…recunosc in mine doar o mica parte din Iubire…